# Cum faci compost acasă: ce pui, ce nu pui și în cât timp e gata

> Compostarea acasă: raportul verde/maro, umiditatea, întoarcerea grămezii, cum scapi de mirosuri și cât durează până ai compost bun.

- Sursa: https://www.decospot.ro/cum-faci-compost-acasa-pas-cu-pas/
- Autor: Thea S.
- Publicat: 8 iunie 2026
- Categorie: Grădinărit

Compostul bun se face din patru lucruri ținute în echilibru: resturi verzi, materiale maro, apă și aer. Dacă le ai pe toate în proporția potrivită, grămada se încălzește, nu miroase urât și ajunge pământ negru și sfărâmicios în câteva luni. Dacă una lipsește, procesul se oprește sau pute.

## Ce se întâmplă de fapt într-o grămadă de compost

Compostarea e descompunerea controlată a materiei organice de către bacterii, ciuperci și râme. Ca să lucreze, ele au nevoie de carbon (energie), azot (pentru a se înmulți), apă și oxigen.

Când toate sunt prezente, microorganismele lucrează atât de intens încât miezul grămezii se încălzește, de regulă la 50-65 °C. Faza asta caldă grăbește descompunerea și distruge o parte din semințele de buruieni și din germeni. După ce se răcește, grămada intră în faza de maturare, când râmele și ciupercile termină treaba.

Fără oxigen apar alte bacterii, cele anaerobe, care descompun mai lent și produc mirosul de ou stricat sau de putred. Regula de bază: compostul care miroase urât aproape întotdeauna are prea multă apă sau prea puțin aer.

## Ce pui în compost: verde și maro

Materialele se împart în două grupe. Denumirile nu țin de culoare, ci de ce aduc în amestec.

**Verzi (bogate în azot)**, umede și care se descompun repede:

- resturi crude de legume și fructe, coji;
- zaț de cafea și frunze de ceai (fără pliculețe cu plastic);
- iarbă tăiată, proaspătă;
- buruieni tinere, fără semințe;
- flori ofilite și resturi verzi de la plante;
- gunoi de grajd de la erbivore (cal, vacă, oaie, iepure, găini).

**Maro (bogate în carbon)**, uscate și care dau structură:

- frunze uscate;
- crengi mărunte și tulpini uscate, tocate;
- paie și fân uscat;
- carton simplu rupt bucăți, cofraje de ouă, hârtie nelucioasă;
- rumeguș și talaș de la lemn netratat, în strat subțire;
- coji de nuci, tocate.

Cojile de ou se pot pune, zdrobite: nu aduc mare lucru ca azot, dar adaugă calciu și se descompun încet.

## Raportul verde/maro

Raportul ideal carbon:azot pentru compostare e în jur de 25-30 la 1. Nimeni nu cântărește acasă, așa că regula practică e de volum: aproximativ 2-3 părți maro la 1 parte verde. Materialele maro sunt mai afânate, de aceea trebuie mai multe ca volum.

Semnele că raportul nu e bun:

| Ce observi | Cauza probabilă | Ce faci |
|---|---|---|
| Miros de amoniac sau putred, masă lipicioasă | Prea mult verde, prea multă apă | Adaugi frunze uscate, carton rupt, paie și întorci |
| Grămada stă rece și uscată luni de zile | Prea mult maro, prea puțină apă | Adaugi resturi verzi sau iarbă și uzi |
| Iarba tăiată devine o pătură verde, mâloasă | Strat prea gros de iarbă | O amesteci cu material uscat, nu o pui în straturi groase |
| Muște mici deasupra | Resturi de bucătărie lăsate la vedere | Le acoperi mereu cu un strat de maro |

Ține lângă compostor un sac cu frunze uscate sau carton rupt și, de fiecare dată când golești găleata de la bucătărie, acoperă resturile cu o mână-două din el.

## Ce NU pui în compost

Unele materiale atrag animale sau aduc boli și substanțe nedorite:

- carne, pește, oase, lactate, ouă gătite, mâncare gătită cu ulei sau sos;
- grăsimi și ulei de prăjit;
- excremente de câine, pisică sau om (pot conține paraziți);
- plante bolnave sau atacate de dăunători;
- buruieni cu semințe coapte și buruieni cu rizomi greu de stârpit (pir, volbură), dacă nu ești sigur că grămada se încălzește bine;
- cenușă de cărbune sau brichete, cenușă de la lemn vopsit sau tratat;
- lemn tratat, PAL, MDF;
- hârtie lucioasă, colorată sau plastifiată, bonuri fiscale;
- iarbă sau plante stropite recent cu erbicid;
- resturi de la nuc în cantitate mare (frunzele și cojile verzi conțin juglonă, care inhibă alte plante);
- pungi „biodegradabile” care nu sunt certificate pentru compostarea casnică.

## Cum alegi compostorul și unde îl așezi

Compostul se poate face și în grămadă liberă, dar un compostor ține căldura și umiditatea mai bine și arată mai ordonat. Variantele obișnuite:

- **Compostor închis din plastic**, cu capac și uși jos pentru scos compostul. Potrivit pentru curți mici și pentru resturi de bucătărie; reține umezeala, deci trebuie urmărit să nu se îmbibe.
- **Ladă din lemn sau din plasă**, deschisă, de preferat cu două sau trei compartimente: unul se umple, unul se maturează, unul se golește. Cea mai bună variantă pentru grădini cu multă iarbă și frunze.
- **Compostor rotativ (tambur)**, care se întoarce cu o manivelă. Ușor de amestecat, dar are volum mic și nu ajunge mereu la temperaturi mari.

Ca să se încălzească, grămada are nevoie de masă: un volum de aproximativ 1 m³ (cam 1 x 1 x 1 m) e considerat minimul pentru compostare caldă. Unul mai mic funcționează, doar că mai încet.

Locul potrivit: semiumbră, direct pe pământ (ca râmele să urce din sol), cu acces ușor din bucătărie și departe de ferestrele vecinilor. Un strat de crenguțe la bază ajută aerisirea și scurgerea apei.

## Pas cu pas: cum pornești și cum întreții grămada

1. Pune la bază un strat de material grosier, de 10-15 cm: crengi mărunte, tulpini, paie.
2. Alternează straturile: verde peste maro, cu straturi de câțiva centimetri, nu pachete groase dintr-un singur material.
3. Mărunțește ce poți. Bucățile mici se descompun mult mai repede; o tulpină de varză întreagă stă luni.
4. Adaugă la pornire o mână de pământ de grădină sau de compost vechi, ca să aduci microorganisme. Activatoarele cumpărate nu sunt obligatorii.
5. Udă la nevoie. Umiditatea corectă e cea a unui burete stors: iei o mână de material, o strângi și ies cel mult câteva picături. Dacă se scurge apă, e prea ud; dacă se sfărâmă uscat, e prea uscat.
6. Întoarce grămada. Cu furca sau cu un aerator de compost, muți materialul de la margini spre mijloc și invers. La compostarea caldă, o dată la 1-2 săptămâni în primele luni; dacă nu te grăbești, câteva întoarceri pe sezon sunt suficiente.
7. Acoperă grămada cu capac, carton sau o folie respirantă, ca ploile să nu o spele și soarele să nu o usuce.

## Cât durează și cum îți dai seama că e gata

Durata depinde mai ales de cât te ocupi de grămadă:

- **Compostare caldă** (grămadă mare, raport bun, umiditate controlată, întoarceri dese): 2-4 luni pe timp cald.
- **Compostare rece** (adaugi pe măsură ce ai resturi și nu întorci): 6-12 luni, uneori și mai mult.
- Iarna, procesul aproape se oprește și pornește din nou primăvara.

Compostul e matur când e închis la culoare, sfărâmicios, miroase a pământ de pădure și nu mai recunoști resturile de la care ai pornit. Bucățile mari rămase (crengi, coji de ou, sâmburi) le cerni și le pui înapoi în grămada nouă.

Ca test, pui compost într-un ghiveci cu câteva semințe de creson sau salată. Dacă răsar normal și sunt verzi, compostul e bun de folosit. Compostul crud, nematurat, poate frâna creșterea plantelor tinere.

Compostul matur se folosește ca strat de 2-3 cm pe straturile de legume și la baza arbuștilor, se încorporează la plantare sau se amestecă în pământul de flori. Se potrivește bine la pregătirea solului înainte de [însămânțarea gazonului](/insamantarea-gazonului-cand-si-cum/) și la plantele perene cum este [hortensia](/hortensia-ingrijire-taiere-si-culoarea-florilor/).

## Compost în apartament

Fără curte rămân două variante. Amândouă stau în casă și nu miros, dacă sunt ținute corect.

**Vermicompostorul** e o cutie cu mai multe etaje în care trăiesc râme roșii de compost (nu râmele obișnuite din grădină). Ele mănâncă resturile vegetale crude și lasă vermicompost, un îngrășământ foarte fin. Are nevoie de temperatură de cameră, departe de soare direct și de calorifere, așternut umed din carton sau hârtie rupte, resturi puține și mărunțite, fără citrice multe, ceapă, usturoi și picant. Râmele nu suportă să fie supraîncărcate: se adaugă mâncare nouă abia când cea veche a dispărut în bună parte.

**Găleata bokashi** e o fermentare, nu o compostare propriu-zisă. Resturile se pun într-o găleată etanșă, se presară cu tărâțe inoculate cu microorganisme și se presează. Lichidul care se adună jos se scurge prin robinet la câteva zile; diluat mult în apă, se poate folosi la udat. După 2 săptămâni de fermentare, conținutul trebuie îngropat în pământ sau pus într-un compostor, unde se descompune repede. Acceptă și puține resturi gătite, dar la final ai nevoie de un loc unde să duci conținutul.

## Greșeli frecvente și cum le repari

- Compostorul umplut doar cu resturi de bucătărie. Rezultatul e o masă udă care pute. Fără material maro, compostul nu funcționează.
- Grămada lăsată să se usuce vara. Microorganismele stau pe loc. O stropești când întorci și o acoperi.
- Strat gros de iarbă proaspătă. Se tasează și fermentează. Lasă iarba să se usuce puțin sau amestec-o cu frunze uscate.
- Bucăți prea mari. Crengile groase și tulpinile întregi rămân neatinse. Tocate sau rupte, se descompun în aceeași perioadă cu restul.
- Compost folosit crud. Dacă încă se văd resturi și grămada e caldă, mai lasă-l câteva săptămâni.

O dată pe săptămână verifici mirosul (de pământ, nu de putred), umiditatea de burete stors și dacă resturile proaspete sunt acoperite cu maro. La compostarea caldă, mai verifici dacă grămada a fost întoarsă în ultimele 1-2 săptămâni.