Lemne de foc: ster, metru cub și cum le compari cu brichetele

Lemnele de foc se vând la volum, dar căldura vine din kilogramele de lemn uscat. Între volum și kilograme stau trei lucruri: cum sunt așezate lemnele (stivuite sau aruncate), din ce esență sunt și câtă apă mai au. Cine le înțelege poate compara corect două oferte de lemne și, pe aceeași socoteală, lemnele cu brichetele din rumeguș.

Ster, metru cub și metru cub vrac

Sunt trei unități diferite, confundate des.

Metrul cub de lemn plin (masiv) e un cub de 1 x 1 x 1 m umplut complet cu lemn, fără goluri. Se folosește la exploatarea forestieră, nu la vânzarea lemnelor de foc, dar față de el se raportează celelalte două.

Sterul e un metru cub de lemne stivuite ordonat. Golurile dintre bucăți intră în volum, așa că lemnul propriu-zis ocupă cam 0,65-0,75 m³. Bucățile drepte și groase lasă goluri mici. Cele strâmbe, crăcile și lemnul despicat mărunt lasă goluri mari.

Metrul cub vrac (sau „aruncat”) înseamnă lemne tăiate și despicate, turnate în grămadă în remorcă sau în bena camionului. Golurile cresc mult, iar lemnul plin dintr-un metru cub vrac ajunge pe la 0,4-0,5 m³.

Ca ordin de mărime, un metru cub de lemn plin face cam 1,4 steri și 2-2,5 metri cubi vrac. Cifrele se schimbă cu lungimea bucăților și cu felul în care sunt despicate, deci sunt un reper, nu o regulă.

Lungimea bucăților schimbă volumul

Sterul clasic se măsoară pe lemne de 1 m. Tăiate apoi la 33 sau 25 cm și restivuite, aceleași lemne se așază mai strâns și ocupă ceva mai puțin de un ster. Livrate vrac după tăiere, ocupă mai mult. Când ceri o ofertă, întreabă deci:

1. Este ster stivuit sau metru cub vrac?
2. La ce lungime sunt tăiate bucățile?
3. Ce esență este și de când e tăiat lemnul?

Fără răspunsurile astea, două prețuri nu se pot pune unul lângă altul.

Esențele: fag, stejar, salcâm și restul

Un kilogram de lemn uscat dă cam aceeași căldură indiferent de esență. Diferența o face densitatea: un ster de lemn dens cântărește mai mult, deci are mai multă energie în el.

Esență	Densitate	Cum arde	De reținut
Fag	mare	flacără uniformă, jar bun	se usucă relativ repede după despicare
Stejar	mare	ardere lungă, jar persistent	se usucă greu, cere mai mult timp de stat
Salcâm	foarte mare	ardere lungă, căldură puternică	foarte bun uscat, poate pocni și arunca scântei
Carpen	foarte mare	jar foarte bun	greu de despicat
Mesteacăn	medie	se aprinde ușor	bun pentru pornire și foc rapid
Brad, molid	mică	ardere rapidă, flacără vie	mai multă rășină, coșul cere curățare mai deasă

Pentru încălzirea de bază se iau de obicei fag, carpen, stejar sau salcâm. Rășinoasele și esențele moi (plop, tei, salcie) sunt bune la aprins. Un ster din ele dă însă vizibil mai puțină căldură.

Umiditatea: ținta e sub 20%

Lemnul proaspăt tăiat are des 40-50% apă, uneori mai mult. Pus așa pe foc, o bună parte din energie pleacă pe evaporarea apei. Focul arde rece, fumul e gros, geamul ușii se înnegrește. Pe pereții coșului se depun gudron și funingine, care pot lua foc.

Lemnul de foc ar trebui să aibă sub 20% umiditate, ideal în jur de 15%. Uscat la aer, sub acoperiș, rareori coboară mult sub 12-15%, și nici n-are nevoie.

Cum o verifici

• Cu un umidometru pentru lemn, metoda cea mai sigură și un aparat ieftin. Despică o bucată luată din mijlocul stivei și măsoară pe fața proaspăt despicată. Suprafața exterioară se usucă prima și dă o cifră prea mică.
• După aspect: crăpături radiale la capete, coajă care se desprinde ușor, culoare mai deschisă, bucăți ușoare pentru mărimea lor.
• După sunet. Două bucăți uscate lovite una de alta sună clar; cele ude sună înfundat.
• Pe foc. Lemnul uscat se aprinde repede și nu sfârâie. Dacă iese apă sau spumă pe la capete, e ud.

Uscarea lemnelor acasă

Lemnul verde e de obicei mai ieftin și se poate usca acasă, dacă ai timp și un loc potrivit.

1. Taie și despică devreme. Lemnul nedespicat, mai ales cu coaja pe el, se usucă foarte încet. Despicat, pierde apa mult mai repede.
2. Stivuiește la aer. Ridică stiva de pe pământ pe paleți sau grinzi, lasă câțiva centimetri între rânduri și o distanță față de perete.
3. Acoperă doar partea de sus. Ploaia și zăpada nu trebuie să ajungă pe lemne, dar lateralele rămân deschise. O prelată înfășurată pe toate părțile ține umezeala înăuntru.
4. Pune stiva la soare și în bătaia vântului. Curentul de aer contează mai mult decât căldura.
5. Lasă timp. Fagul și carpenul despicate stau de regulă cel puțin un an. Stejarul și salcâmul au nevoie adesea de doi. Verifică cu umidometrul înainte de sezon.

Practic, lemnele se cumpără pentru iarna următoare, nu pentru cea care începe peste o lună.

Brichetele din rumeguș și comparația cu lemnele

Brichetele sunt rumeguș și talaș presate la presiune mare, fără adezivi. Le găsești cilindrice, cilindrice cu gaură în mijloc sau paralelipipedice. Se vând la kilogram (saci, baloți, paleți), așa că sunt mai ușor de comparat decât lemnele.

Ce le deosebește:

• Umiditatea e mică și constantă, în general sub 10%, pentru că rumegușul e uscat înainte de presare. Grija uscării dispare.
• Dau mai multă căldură pe kilogram: orientativ 4,5-5 kWh/kg la brichetele de calitate, față de aproximativ 4 kWh/kg la lemnul uscat la 15-20%. Diferența vine aproape toată din apa mai puțină.
• Ocupă mult mai puțin loc decât un ster cu aceeași energie. Un palet încape într-un colț de magazie.
• Ard altfel. Cele cu gaură în mijloc fac flacără vie, cele presate mai moale se desfac în jar mărunt. Merg bine ca să întreții focul peste un pat de jar.

Comparația corectă se face pe kilograme de combustibil uscat. Un ster de fag sau stejar uscat are de regulă 450-550 kg, unul de rășinoase sensibil mai puțin. Înmulțești cu puterea calorică aproximativă și afli câtă căldură primești pe banii dați la fiecare variantă. Socoteala merge și când cântărești altă sursă de încălzire, de pildă o pompă de căldură sau o centrală pe peleți.

Cum recunoști brichetele bune

• Sunt tari, nu se sfărâmă în mână și nu lasă mult praf în sac.
• Au suprafața netedă, uneori ușor lucioasă, semn că au fost presate bine.
• Nu miros a vopsea sau lac. Rumegușul trebuie să vină din lemn curat, netratat.
• Lasă puțină cenușă după ardere, de culoare deschisă.

Depozitarea

Un combustibil bun se poate strica într-o magazie proastă.

Lemnele stau ridicate de pe sol, sub acoperiș, cu laterale aerisite. Lângă sobă ține doar cât îți trebuie pentru o zi sau două, ca să nu aduci insecte și umezeală în cameră.

Brichetele absorb apa, se umflă și apoi se desfac. Locul lor e un spațiu închis și uscat, pe palet, nu direct pe beton. Afară nu le lăsa, chiar dacă sacii par etanși.

Niciun combustibil nu se ține lângă focar sau pe placa de protecție a pardoselii; distanțele sunt scrise în instrucțiunile aparatului. Lemnul păstrat bine rămâne bun și după 4-5 ani. Lăsat în ploaie sau pe pământ, putrezește și pierde mult din valoare.

Greșeli frecvente

• Pui alături prețul unui ster și al unui metru cub vrac, ca și cum ar fi aceeași cantitate.
• Cumperi lemn „uscat” fără să-l măsori, deși a fost tăiat acum câteva luni.
• Arzi lemn ud la foc mic, cu aerul închis, ca să „țină mai mult”. Rămâi cu gudron în coș și randament slab.
• Acoperi stiva complet cu folie și lemnul nu se mai usucă.
• Arzi lemn vopsit, PAL, plăci de mobilă sau resturi tratate. Degajă gaze toxice și strică aparatul și coșul.
• Încarci focarul cu brichete cât ai încărca cu lemne și supraîncălzești soba.
• Amâni curățarea coșului. Cine arde lemne îl curăță cel puțin o dată pe sezon, iar soba sau centrala legată la o instalație de încălzire cu apă se verifică de un instalator autorizat.