Stilul japandi: principiile și cum îl aplici fără să cumperi totul nou

Japandi pune laolaltă două feluri de minimalism. Cel japonez e sobru și atent la imperfecțiunea materialelor. Cel scandinav e practic și gândit pentru iernile lungi petrecute acasă, deci pune preț pe confort. Iese o casă cu puține lucruri care totuși nu pare goală, pentru că lemnul, inul și ceramica țin locul obiectelor scoase, iar spațiul dintre piese contează la fel de mult ca piesele. Stilul se obține mai mult prin ce scoți din cameră decât prin ce cumperi.

Ce iei din fiecare parte

Partea japoneză aduce:

• ideea de wabi-sabi, adică frumusețea lucrurilor simple, imperfecte și care îmbătrânesc frumos (un bol de ceramică cu glazura neuniformă, lemn cu noduri vizibile);
• mobilierul jos, apropiat de podea, și liniile foarte curate;
• tonurile mai profunde: lemn închis, cărbune, ocru, verde stins;
• respectul pentru spațiul gol, care nu e „neterminat”, ci face parte din compoziție.

Partea scandinavă aduce:

• confortul: pături, covoare, perne, textile groase;
• funcționalitatea, adică fiecare piesă are un rost clar;
• lemnul deschis (stejar, frasin, mesteacăn) și lumina multă;
• senzația de casă locuită și ocrotită, ceea ce scandinavii numesc hygge.

Pentru cine are deja o casă în stil nordic, japandi e varianta lui mai așezată, cu tonuri de pământ. Despre rădăcinile stilului scandinav am scris în articolul de ce stilul nordic continuă să inspire casele moderne.

Paleta de culori

Albul pur pe suprafețe mari și culorile saturate lipsesc din japandi. Baza o dau neutrele calde. Contrastul vine din câteva accente închise, puse cu măsură.

Rol în cameră	Culori potrivite	Unde le folosești
Bază (60-70%)	alb cald, ivoire, bej, nisip, greige	pereți, tavan, piese mari de mobilier
Ton secundar (20-30%)	lemn natural, taupe, gri cald, teracotă stinsă	mobilier, textile, pardoseală
Accent (sub 10%)	negru mat, cărbune, verde salvie, ocru, maro închis	rame, corpuri de iluminat, vase, o singură piesă

Ce să urmărești:

• Alege un alb cu nuanță ușor gălbuie sau gri caldă, nu unul albăstrui.
• Pune pe pereți același ton în toată zona de zi, ca să pară un spațiu continuu.
• Accentul negru funcționează în linii subțiri (picioare de masă, rame, mânere), nu pe suprafețe mari.

Dacă alegi acum vopseaua, articolul despre cum alegi culorile pereților pentru fiecare cameră arată cum ții cont de orientarea camerei și de lumina naturală.

Materialele și texturile

Paleta fiind restrânsă, ochiul se oprește pe texturi. Fără ele camera arată ca un showroom.

Materialele de bază:

• Lemnul: deschis (stejar, frasin) pentru piesele mari, eventual combinat cu o esență mai închisă (nuc, stejar afumat) pentru accente. Finisajul mat sau ulei e mai potrivit decât lacul lucios.
• Fibrele vegetale: ratan, răchită, iută, sisal sau bambus, la coșuri, scaune, covoare și abajururi.
• Textilele naturale: in, bumbac sau lână, cu țesătura vizibilă. Inul ușor șifonat e chiar căutat.
• Ceramica și piatra: vase, boluri, blaturi sau o măsuță din piatră, cu suprafață mată.
• Hârtia: lampa cu abajur din hârtie de orez a ajuns aproape semnul de recunoaștere al stilului.

Două tonuri de lemn într-o cameră sunt suficiente, trei sunt maximul. Peste atât, esențele puse una lângă alta par mobilă adunată de prin rude.

Mobilierul: jos, simplu, puțin

Piesele potrivite au linii drepte sau colțuri ușor rotunjite, picioare vizibile și înălțime mai mică decât media. Canapeaua joasă, patul cu cadru de lemn aproape de podea, măsuța de cafea lată și joasă sunt tipice.

Mai mult decât forma fiecărei piese contează felul în care le așezi:

• spațiul liber dintre mobile, ca fiecare să „respire”;
• depozitarea închisă: dulapuri cu uși pline, fără rafturi deschise încărcate;
• o singură piesă de atenție pe cameră (o masă din lemn masiv, un fotoliu cu formă deosebită), nu cinci.

Cum îl aplici fără să cumperi totul nou

Stilul se împacă bine cu mobila pe care o ai deja. Ordinea de mai jos evită cumpărăturile inutile.

Golește întâi

Scoate din cameră tot ce nu folosești săptămânal sau nu-ți place cu adevărat. Pe comode, blaturi și rafturi rămân cel mult trei obiecte, grupate. Restul merge în dulapuri închise, în altă cameră sau la donat. Doar atât și camera arată deja altfel.

Fă inventarul a ce rămâne

Pune deoparte tot ce e din lemn, ceramică, in, lână sau ratan: pe ele construiești. Plasticul colorat, sticla lucioasă și decorațiunile cu text sau modele stridente ies primele din vedere.

Uniformizează fără să înlocuiești

• Fronturile lucioase de mobilă se pot schimba cu altele mate sau se pot reface cu folie mată, păstrând corpurile.
• Mânerele cromate se înlocuiesc ieftin cu unele negre mate sau din lemn.
• O mobilă din lemn cu lac lucios și închis la culoare poate fi șlefuită și finisată cu ulei sau ceară.
• O canapea cu tapițerie colorată se acoperă cu o husă sau un pled mare de in sau lână în ton neutru.

Schimbă textilele

Textilele schimbă camera cel mai repede. Perdele din in sau voal natural, lungi până la podea, și un covor de lână sau fibre naturale în ton nisipiu fac mai mult decât o mobilă nouă.

Repictează, dacă e nevoie

Un perete alb rece sau o culoare puternică în living încurcă cel mai mult. Un strat de vopsea într-un neutru cald costă puțin pentru cât schimbă.

Adaugă abia la final

După pașii de mai sus se vede ce lipsește cu adevărat. De multe ori e doar o lampă cu abajur de hârtie sau un coș de răchită pentru pături. Cumpără puțin, pe rând, și alege obiecte care țin ani și arată bine pe măsură ce se uzează.

Lumina

Lumina naturală trebuie lăsată să intre: perdele subțiri, fără draperii grele și cu pervazul liber.

Pentru lumina artificială:

• alege becuri cu temperatură de culoare caldă, în jur de 2700-3000 K;
• folosește mai multe surse joase (lampă de podea, lampă de masă, aplică) în locul unei singure lustre puternice în centrul tavanului;
• abajururile din hârtie, in sau ratan difuzează lumina și dau umbre moi;
• un variator de intensitate pe lumina principală ajută mult seara.

Plantele

Verdele plantelor leagă paleta de neutre. Și aici se aplică regula numărului mic: o plantă mare, cu formă frumoasă, face mai mult decât zece ghivece mici pe pervaz.

Se potrivesc bine:

• plantele cu siluetă sculpturală: ficus, monstera, palmierul kentia, măslinul (are nevoie de multă lumină);
• plantele rezistente și ordonate, ca zamioculcasul, bun pentru colțurile mai puțin luminate (vezi cum îl îngrijești);
• crengi uscate sau verzi într-o vază înaltă de ceramică, o soluție foarte japoneză;
• bonsaiul, dacă ai răbdare cu îngrijirea lui.

Ghiveciul se vede cât planta. Merg ceramica mată, teracota și coșurile de fibre în tonurile paletei; plasticul colorat strică efectul.

Greșeli frecvente

• Prea mult alb rece. Camera arată ca un cabinet medical. Bejurile și lemnul sunt cele care o încălzesc.
• Gol fără textură. Puține obiecte nu înseamnă fără pled, covor și perne. Fără ele camera devine sterilă.
• Decor „asiatic” de suvenir. Evantaiele, ideogramele pe pereți și lampioanele roșii n-au legătură cu stilul, care împrumută principii, nu motive decorative.
• Prea multe tonuri de lemn. Cinci esențe diferite se bat între ele.
• Imitații lucioase. Plăcile lucioase cu imprimeu de lemn și plasticul care imită ratanul se trădează de aproape. Mai bine mai puține piese, dar reale sau măcar mate.
• Rafturi deschise pline. Ce nu e frumos sau folosit zilnic stă în spatele ușilor.
• Totul cumpărat dintr-odată. Un set complet din același magazin arată ca pagina de catalog. Piesele vechi amestecate cu cele noi dau o casă locuită.
• Lumină rece dintr-o singură sursă. Lustra puternică din mijlocul tavanului anulează aproape tot efectul paletei calde.

Listă rapidă de verificare

• Pe suprafețe sunt cel mult trei obiecte, grupate?
• Pereții au un neutru cald, nu un alb albăstrui?
• Există cel puțin trei texturi naturale diferite în cameră (lemn, in, ceramică, fibre)?
• Sunt cel mult două-trei tonuri de lemn?
• Seara ai cel puțin două surse de lumină caldă, joase?
• Plantele sunt puține, în ghivece mate sau naturale?
• Accentele închise apar în linii subțiri, nu pe suprafețe mari?

Cu „da” la majoritatea întrebărilor, camera e deja japandi.