Astereala: ce este, când se face și din ce material

Astereala este stratul continuu de scânduri sau de plăci OSB bătut peste căpriori, pe care se așază apoi învelitoarea sau stratul suport al ei. Scheletul acoperișului devine astfel o suprafață plină, pe care pot sta materiale care nu se sprijină pe șipci rare. Pe șantier întrebarea e de obicei alta: îmi trebuie sau nu? Răspunsul ține aproape în întregime de învelitoarea aleasă.

Când e obligatorie și când e opțională

Unele învelitori nu au rigiditate proprie și au nevoie de un suport plin pe toată suprafața. Altele sunt rigide și stau fără probleme pe șipci așezate la distanță.

Învelitoare	Astereală	De ce
Șindrilă bituminoasă	Obligatorie	E flexibilă, se bate în cuie și se lipește pe suprafață continuă
Tablă fălțuită (făl dublu)	De regulă necesară	Foile lungi și subțiri au nevoie de sprijin continuu ca să nu vibreze și să nu se deformeze
Țiglă ceramică sau de beton	Opțională	Țigla stă pe șipci, fiecare bucată fiind rigidă
Țiglă metalică, tablă cutată	Opțională	Profilul tablei îi dă rigiditate între șipci
Șiță sau șindrilă din lemn	Depinde de sistem	Se montează fie pe șipci dese, fie pe astereală

Și acolo unde nu e obligatorie, astereala ajută. Acoperișul devine mai rigid, membrana stă mai bine, ploaia se aude mai puțin sub tablă, iar o țiglă spartă nu mai lasă apa direct spre izolație. Costă însă mai mult, adaugă greutate și cere o ventilație gândită atent.

Contează și forma: la un acoperiș cu multe coame, dolii și lucarne, montajul asterelii cere mai multe tăieturi. Diferențele dintre forme le găsești în articolul despre acoperișul în două ape sau în patru ape.

Scândură sau OSB

Merg amândouă, dacă sunt alese și montate corect.

Astereala din scândură

Se folosește scândură de rășinoase, cu grosime de obicei de 22-25 mm, uscată și tratată împotriva ciupercilor și a insectelor. Lemnul ud pus pe acoperiș se contractă la uscare, iar golurile și deformările se văd apoi prin șindrilă.

• Scândurile se pun perpendicular pe căpriori, cu îmbinările decalate și obligatoriu pe un căprior.
• Fiecare scândură se prinde în fiecare căprior, de regulă cu două cuie.
• Între scânduri se lasă un rost mic, de câțiva milimetri, ca lemnul să se poată umfla fără să se ridice.
• Scândurile foarte late se curbează mai ușor; sub șindrilă se preferă lățimi moderate.
• Inelele anuale de pe capătul scândurii se orientează cu partea bombată în sus, ca eventuala curbare să nu facă „jgheab”.

Scândura lasă vaporii să treacă mai ușor decât OSB-ul și suportă mai bine o ventilație imperfectă. Cere în schimb mai multă manoperă.

Astereala din OSB

Se folosesc plăci OSB pentru mediu umed (clasa OSB/3 sau OSB/4), cel mai des cu grosimi de 15-22 mm, alese după distanța dintre căpriori: cu cât căpriorii sunt mai rari, cu atât placa trebuie să fie mai groasă. Sub șindrilă se cere frecvent minimum 18 mm. Fișa tehnică a învelitorii spune exact cât.

• Plăcile se așază cu latura lungă perpendicular pe căpriori.
• Rosturile scurte cad pe căpriori și se decalează de la un rând la altul, ca la cărămidă.
• Între plăci se lasă un rost de dilatare de aproximativ 3 mm, altfel la umezeală plăcile se împing între ele și se ridică.
• Se prind cu cuie inelate sau cu șuruburi pentru lemn, rezistente la coroziune, mai dese pe margini decât în câmpul plăcii.

OSB-ul se montează mai repede și iese foarte plan. Pe muchii suferă la apă, iar vaporii trec prin el mai greu decât prin scândură, așa că sub o astereală din OSB golul ventilat e obligatoriu.

Membrana: anticondens sau de difuzie

Aproape orice acoperiș cu astereală are și o folie, deasupra sau dedesubt. Două tipuri se confundă des, deși lucrează diferit.

Folia anticondens e aproape impermeabilă la vapori. Are pe fața de jos un strat care reține picăturile de condens. Pentru că nu lasă vaporii să treacă, are nevoie de un spațiu ventilat sub ea; dacă o lipești direct de vata termoizolației, umezeala din casă rămâne prinsă în izolație.

Membrana de difuzie (permeabilă la vapori) oprește apa care vine de sus, dar lasă vaporii să iasă din acoperiș. Se poate așeza direct pe termoizolație sau pe astereală, fără spațiu ventilat sub ea. La mansardele locuite e de obicei varianta mai sigură.

Sub șindrilă, peste astereală se pune un strat suport specific (membrană bituminoasă sau sintetică recomandată de producătorul șindrilei), iar la doliile și streșinile unde se adună apa se folosește de regulă o membrană autoadezivă suplimentară.

Ventilația: cum se combină straturile

Lemnul sau OSB-ul asterelii trebuie să se poată usca pe fața de jos. Pentru asta, aerul trebuie să intre la streașină, să urce printr-un canal continuu și să iasă la coamă. Canalul se face cu contra-șipci, iar golul ventilat are de obicei cel puțin 4-5 cm înălțime.

Sub șindrilă, la o mansardă izolată

Ordinea uzuală, de jos în sus:

1. Bariera de vapori, pe partea caldă, spre cameră.
2. Termoizolația între căpriori (și eventual sub ei).
3. Membrana de difuzie, peste căpriori și izolație.
4. Contra-șipcile, bătute pe căpriori, care creează golul de ventilare.
5. Astereala, prinsă pe contra-șipci.
6. Stratul suport al șindrilei.
7. Șindrila.

Există și varianta cu astereala direct pe căpriori, cu golul de ventilare lăsat între izolație și astereală. Funcționează doar dacă izolația nu umple căpriorii până sus și dacă membrana de sub gol e de difuzie. Dacă umple căpriorii complet, golul dispare și condensul apare pe fața de jos a asterelii.

Sub țiglă, cu astereală

1. Astereala, pe căpriori.
2. Membrana de difuzie, peste astereală.
3. Contra-șipcile, pe direcția căpriorilor, peste membrană.
4. Șipcile, perpendicular pe contra-șipci, la pasul cerut de țiglă.
5. Țigla.

Contra-șipcile ridică șipcile de pe membrană. Apa care trece de țiglă curge liber până la streașină, iar aerul are pe unde circula. Fără ele, șipcile stau direct pe folie și opresc scurgerea, iar lemnul de sub ele se umezește.

Lipsa ventilației se vede abia după câteva sezoane: pete pe tavanul mansardei, vată umedă, mucegai. Mecanismul e același ca la pereți, explicat în articolul despre mucegaiul de pe pereți și condens.

Când se face, pe șantier

Astereala vine după ce structura de lemn e montată și verificată (căpriori, pane, cosoroabe la cotă și în planul corect) și înainte de învelitoare. Pe șantier, ordinea lucrurilor arată cam așa:

• Se lucrează pe vreme uscată și se acoperă repede cu membrana sau cu stratul suport. OSB-ul lăsat în ploaie se umflă pe muchii, scândura udă crapă la uscare.
• Înainte de astereală se verifică planeitatea căpriorilor: o denivelare de câțiva milimetri se vede sub șindrilă ca o undă.
• Se prevăd de la început golurile pentru coșul de fum, ferestrele de mansardă și ieșirile de ventilație, ca să nu tai mai târziu în astereala deja acoperită.
• La streașină se montează grila sau pieptenele de ventilare, care lasă aerul să intre și ține păsările și insectele afară.
• La coamă se lasă fanta de evacuare a aerului, acoperită apoi cu elementul de coamă ventilată.

Panta acoperișului trebuie să fie în limitele admise de învelitoare. Șindrila bituminoasă se montează de regulă de la circa 12-15 grade în sus, cu straturi suplimentare la pantele mici, după instrucțiunile producătorului.

Greșeli frecvente

• OSB montat fără rost de dilatare: Plăcile se umflă la umezeală, se împing între ele și ridică șindrila în dreptul îmbinărilor.
• Lemn ud sau netratat: Contracția la uscare deformează suprafața, iar lemnul netratat face ciuperci în primii ani.
• Izolația lipită de astereală, fără gol ventilat: Vaporii din casă condensează pe fața rece a asterelii, iar lemnul începe să putrezească fără să se vadă nimic din exterior.
• Folie anticondens pusă direct pe vată: Locul ei e deasupra unui spațiu ventilat; pe izolație se pune membrană de difuzie.
• Lipsa contra-șipcilor sub țiglă: Apa rămâne prinsă în spatele șipcilor, iar aerul nu mai circulă.
• Ventilație deschisă doar la un capăt: Golul ventilat are nevoie și de intrare la streașină, și de ieșire la coamă; un canal închis sus nu ventilează nimic.
• Îmbinări care nu cad pe căpriori: Marginea liberă a plăcii sau a scândurii cedează sub greutatea omului și a zăpezii.
• Cuie obișnuite, neprotejate: Ruginesc, lasă urme și își pierd prinderea; la astereală se folosesc cuie zincate, inelate sau șuruburi pentru exterior.

Comanda de material pornește de la patru răspunsuri: ce învelitoare pui și ce cere producătorul ei dedesubt, la ce distanță sunt căpriorii, dacă mansarda e locuită și izolată, pe unde intră și pe unde iese aerul. Din ele rezultă materialul, grosimea și tipul de membrană.