Acoperiș în două ape sau în patru ape: diferențe și ce alegi

Forma acoperișului se vede de pe stradă, dar efectele ei se simt mai ales în interior și în buget. De ea depind volumul podului, cât lucru are dulgherul la șarpantă, pe unde pleacă apa și zăpada și cum ține casa la vânt. Tot ea limitează alegerea învelitorii. Mai jos sunt comparate cele două forme clasice, cu o secțiune separată pentru acoperișul terasă.

Ce înseamnă „ape” la un acoperiș

O „apă” este un plan înclinat al acoperișului, adică o suprafață pe care se scurge ploaia. Numărul de ape arată câte asemenea planuri are acoperișul.

• Acoperișul într-o apă are un singur plan înclinat. Apare des la anexe, garaje, foișoare și la casele moderne cu volume simple.
• Acoperișul în două ape are două planuri care se întâlnesc sus, la coamă. Pe laturile scurte ale casei rămân pereți triunghiulari, numiți frontoane sau timpane.
• Acoperișul în patru ape are două planuri mari, trapezoidale, pe laturile lungi și două triunghiulare pe laturile scurte. Planurile se unesc pe muchii înclinate, numite coame de colț.
• Acoperișul terasă e aproape plat. Panta lui, de câteva procente, duce apa spre guri de scurgere.

Formele combinate, cu lucarne, frânturi sau mai multe corpuri, se construiesc tot din aceste tipuri de bază.

Acoperișul în două ape: avantaje și limite

Dintre acoperișurile înclinate, acesta se execută cel mai ușor. Șarpanta are puține piese cu tăieturi complicate. Învelitoarea se montează pe două suprafețe drepte, cu puține îmbinări.

Ce câștigi:

• Pod mai mare. Frontoanele urcă pe verticală până la coamă, așa că volumul de sub acoperiș rămâne generos. Din acest motiv mansardele se fac de obicei sub două ape.
• Lumină prin fronton. Peretele triunghiular poate primi ferestre obișnuite, nu doar ferestre de mansardă.
• Mai puține locuri pe unde intră apa. Orice îmbinare între planuri e un punct sensibil. Aici există o singură coamă și două margini laterale.
• Pierderi mici de material. Învelitoarea se taie puțin, deci rămân puține resturi de țiglă sau tablă.

Ce trebuie rezolvat:

• Frontoanele stau în bătaia vremii. Pereții de pe laturile scurte nu au streașină deasupra pe toată înălțimea și primesc mai multă ploaie. Tencuiala și termoizolația de acolo cer o execuție îngrijită.
• Vântul lateral. Bordura de la fronton e locul unde vântul poate ridica învelitoarea. Elementele de bordură bine prinse și fixarea suplimentară a primelor rânduri rezolvă problema.

Acoperișul în patru ape: avantaje și limite

La patru ape, streașina înconjoară toată casa. Fiecare perete e ferit de ploaie și, parțial, de soarele de vară.

Ce câștigi:

• Fațade protejate pe toate laturile. Streașina continuă ține apa departe de pereți și de soclu.
• Stabilitate la vânt. Lipsesc frontoanele înalte, așa că vântul găsește o suprafață mai mică și mai rotunjită. Forma e potrivită pentru zonele cu rafale puternice.
• Proporții mai joase. Casa arată mai compactă, lucru care avantajează clădirile pe un singur nivel.

Ce trebuie rezolvat:

• Șarpantă complicată. Coamele de colț cer căpriori de colț și căpriori scurtați, fiecare tăiat la alt unghi. Lucrarea durează mai mult și are nevoie de un dulgher cu experiență.
• Mai mult material pierdut. Învelitoarea se taie pe fiecare muchie înclinată, deci rămân mai multe resturi.
• Pod redus. Toate laturile coboară spre pereți. Mansarda rămâne posibilă, însă cu mai puțini metri locuibili și cu lumină doar prin ferestre de acoperiș sau lucarne.
• Mai multe îmbinări de etanșat. Fiecare coamă de colț trebuie acoperită și ventilată corect.

Comparație rapidă

Criteriu	Două ape	Patru ape	Terasă
Complexitate șarpantă	Mică	Mare	Fără șarpantă, placă de beton sau structură plană
Spațiu în pod	Mare, bun de mansardat	Redus	Fără pod
Protecția pereților	Doar pe laturile lungi	Pe toate laturile	Depinde de atic și de streașină
Comportare la vânt	Bună, cu bordurile bine prinse	Foarte bună	Bună, dacă straturile sunt lestate sau lipite
Scurgerea apei și a zăpezii	Rapidă	Rapidă	Lentă, depinde de scurgeri
Pierderi de învelitoare	Mici	Mai mari	Nu se aplică

Panta acoperișului, apa și zăpada

Panta e unghiul planului față de orizontală. De ea depinde viteza cu care pleacă apa, ușurința cu care alunecă zăpada și lista de învelitori care se pot monta.

• Peste aproximativ 35-40 de grade, apa și zăpada pleacă repede, iar podul iese înalt. Prețul e un consum mai mare de material și o expunere mai mare la vânt.
• Între aproximativ 25 și 35 de grade sunt pantele cele mai folosite la casele cu țiglă. Scurgerea, podul și costul ies echilibrate.
• Sub aproximativ 15-20 de grade, apa stă mai mult pe suprafață. Aici merg învelitori care suportă asta, cum e tabla fălțuită, cu o etanșare atentă.

Zăpada cântărește mult în zonele de munte și de deal. Proiectantul ia încărcarea din zăpadă în calcul la dimensionarea șarpantei, după zona în care se află casa. Nu e o valoare care se estimează din ochi. Pe învelitorile netede, zăpada se poate desprinde brusc, în bloc. Deasupra intrărilor, aleilor și locurilor de parcare se montează parazăpezi, care o țin pe acoperiș până se topește.

Învelitori potrivite pentru fiecare tip

Producătorul fiecărei învelitori indică o pantă minimă. Sub ea, etanșeitatea și garanția nu mai sunt asigurate. Valorile de mai jos sunt orientative:

• Țigla ceramică și țigla de beton pornesc de obicei de la 22-25 de grade, în funcție de model. Se potrivesc pe două ape și pe patru ape cu pante medii.
• Țigla metalică acceptă pante ceva mai mici, de regulă de la 14-15 grade. E ușoară și se montează repede, motiv pentru care apare des pe patru ape.
• Tabla fălțuită merge pe pante de câteva grade și pe forme complicate. E o variantă bună când acoperișul are multe intersecții.
• Șindrila bituminoasă cere astereală continuă, din scânduri sau plăci OSB, și pante de la 12-15 grade. Urmărește ușor coamele de colț și formele curbe.

Șindrila și unele sisteme de tablă au nevoie de suport continuu. Cum se face acesta afli din articolul despre astereală și când se face.

Sub orice învelitoare se pune o folie de acoperiș, anticondens sau de difuzie. Contrașipcile lasă între folie și învelitoare un spațiu prin care circulă aerul. Așa se elimină umezeala și nu apare condens în pod.

Acoperișul terasă: când are sens

Terasa, circulabilă sau necirculabilă, apare mai ales la casele cu arhitectură modernă, la extinderi și acolo unde acoperișul devine spațiu exterior. Nu are pod. Termoizolația stă direct pe placă, sub hidroizolație, sau peste ea la terasa inversă.

Puncte de urmărit:

• Panta de scurgere există chiar dacă terasa pare plată: frecvent 1,5-3%, realizată din șapă sau din termoizolație în pantă, spre gurile de scurgere.
• Scurgerile se prevăd cel puțin două, sau una plus un preaplin, ca apa să aibă pe unde să iasă când o gură se înfundă.
• Hidroizolația decide dacă terasa ține sau nu. Tipurile de membrană și pașii de montaj sunt descriși în articolul despre hidroizolația terasei.
• Frunzele și depunerile se curăță cel puțin primăvara și toamna. Racordurile la atic se verifică periodic.

Cum alegi forma acoperișului

Câteva criterii restrâng repede opțiunile:

1. Pentru un pod locuit, două ape cu o pantă de cel puțin 35-40 de grade dă cel mai mult spațiu util și permite ferestre în fronton.
2. Pe un teren expus la vânt sau la ploi bătute, patru ape apără toate fațadele și ține mai bine la rafale.
3. O casă lată, pe un singur nivel, arată mai proporționată sub patru ape cu pantă medie, fără un acoperiș care urcă inutil.
4. Cu un buget strâns, două ape costă mai puțin la manoperă și la material.
5. Certificatul de urbanism poate impune forma acoperișului, panta sau culoarea învelitorii. Se verifică înainte de proiect.
6. Dacă vrei neapărat țiglă ceramică, panta trebuie să respecte minimul ei, iar forma se alege după această condiție.

Greșeli frecvente

• Panta stabilită fără să se verifice învelitoarea. O țiglă montată sub panta minimă lasă apa să treacă la ploaie cu vânt.
• Lipsa ventilației sub învelitoare. Fără aerisire la streașină și la coamă, condensul udă folia, lemnul și termoizolația.
• Streașini prea scurte. Câțiva centimetri nu apără pereții. Lungimea vine din proiect, după înălțimea casei și expunerea ei.
• Coame de colț închise doar cu mortar sau spumă. La patru ape, fiecare muchie are nevoie de elemente de coamă cu bandă de ventilație.
• Jgheaburi și burlane subdimensionate. Suprafața de acoperiș care se scurge într-un burlan trebuie să se încadreze în capacitatea lui. La patru ape apa se strânge pe tot conturul, deci sunt necesare mai multe burlane.
• Fără parazăpezi deasupra intrărilor. Zăpada care alunecă de pe tablă poate rupe jgheaburile și poate lovi pe cineva.
• Mansardă fără termoizolație suficientă. Un pod locuit și slab izolat pierde multă căldură iarna și se încinge vara. Pentru pereții casei, variantele sunt comparate în articolul despre polistiren și vată bazaltică.
• Forma schimbată pe șantier. Șarpanta e calculată pentru o anumită formă, pantă și încărcare, așa că orice modificare trece întâi pe la proiectant.