Umiditatea optimă în casă: cât trebuie să fie și cum o corectezi

Pentru o locuință, umiditatea relativă potrivită stă între 40% și 60%. Sub 40% aerul usucă ochii și gâtul. Peste 60%, ținut săptămâni la rând, apar condensul pe geamuri, mirosul de închis și apoi mucegaiul. Problema se măsoară cu un higrometru ieftin, iar de cele mai multe ori se rezolvă schimbând câteva obiceiuri, fără aparate.

Ce înseamnă umiditatea relativă

Umiditatea relativă arată câți vapori de apă are aerul față de cantitatea maximă pe care o poate ține la temperatura lui. Aerul cald ține mai multă apă decât cel rece. Aceeași cantitate de vapori dă deci procente diferite la temperaturi diferite.

Aerul de afară, iarna, la 0 °C și 80% umiditate, ajunge la circa 20-25% după ce intră în casă și se încălzește la 20 °C. Apa din el a rămas aceeași; s-a schimbat doar temperatura. De aici vine senzația de aer uscat din sezonul rece.

Condensul e același fenomen, privit din partea cealaltă. Aerul cald și umed din cameră atinge o suprafață rece (geamul, colțul unui perete exterior, o punte termică), se răcește local până la punctul de rouă și lasă apa pe ea. La 20 °C și 50% umiditate, punctul de rouă e în jur de 9 °C. La 60% urcă spre 12 °C. Cu cât umiditatea crește, cu atât mai multe suprafețe din casă ajung destul de reci ca să adune apă.

De ce intervalul 40-60%

Intervalul ține cont și de oameni, și de materialele casei:

• Sub 30-35%: ochi și gât uscate, nas înfundat dimineața, electricitate statică. Lemnul masiv (parchet, uși, mobilă) se contractă și poate crăpa.
• Între 40 și 60%: aerul e confortabil, iar materialele nu suferă.
• Peste 60% constant: acarienii se înmulțesc mai ușor, apare condens pe suprafețele reci, iar mucegaiul prinde mai ales acolo unde aerul stă pe loc, în spatele dulapurilor și în colțuri.

Iarna, la o casă cu ferestre vechi sau pereți neizolați, e mai prudent să ții umiditatea spre limita de jos, la 40-45%. Vara poți accepta și 55-60%, pentru că pereții sunt calzi și nu fac condens.

Cum măsori corect cu un higrometru

Senzația de aer uscat sau umed înșală des, așa că o corecție fără măsurătoare e mai mult ghicit. Pentru o casă ajunge un higrometru digital, de obicei combinat cu termometru.

Cum îl folosești:

• Pune-l la înălțimea la care stai jos, departe de calorifer, de fereastră, de bucătărie și de baie.
• După ce l-ai mutat într-o cameră nouă, lasă-l 30-60 de minute până citești valoarea.
• Notează valorile câteva zile, la ore diferite. Te interesează media, nu vârful de după duș sau gătit.
• Dacă poți, ține unul în dormitor și unul în camera de zi. Între încăperi diferențele pot fi mari.

Higrometrele ieftine greșesc uneori cu câteva procente. Le verifici cu testul cu sare. Faci o pastă din sare de bucătărie și puțină apă (sarea nu trebuie să se dizolve complet) și o pui într-un capac. Capacul și higrometrul intră într-o pungă sau o cutie etanșă, pe care o lași 8-12 ore la temperatura camerei. Deasupra sării umede aerul ajunge la aproximativ 75%. Cât arată aparatul peste sau sub 75% e eroarea lui, de care ții cont la fiecare citire.

Aer prea uscat iarna

Aerul uscat apare mai ales în apartamentele încălzite puternic și în casele cu încălzire prin aer cald. Încearcă întâi măsurile simple:

• Coboară puțin temperatura. Fiecare grad în plus scade umiditatea relativă. Pentru camerele de zi, 20-22 °C e suficient, iar dormitorul poate fi ceva mai rece.
• Aerisește scurt. Un geam lăsat ore întregi pe rabat aduce aer rece și uscat și răcește pereții. Câteva minute cu geamurile larg deschise schimbă aerul fără să răcească zidul.
• Folosește umezeala care există deja în casă. După duș poți lăsa ușa băii deschisă, dacă restul casei e uscat. Un vas cu apă lângă calorifer ajută puțin.

Dacă higrometrul arată în continuare sub 35%, un umidificator are sens. Tipurile principale:

Tip	Cum funcționează	De reținut
Cu ultrasunete	pulverizează apa în ceață fină	silențios, consum mic; cu apă dură lasă praf alb pe mobilă, deci folosește apă demineralizată
Cu evaporare	un ventilator suflă aer printr-un filtru umed	nu depune praf alb și urcă greu peste nivelul de saturație; filtrul se schimbă periodic
Cu abur cald	fierbe apa și eliberează abur	igienic, dar consumă mai mult și trebuie ținut departe de copii

Orice tip ai alege, curăță-l cel puțin o dată pe săptămână și nu lăsa apa să stea zile întregi în rezervor. Un aparat murdar trimite în aer bacterii și depuneri. Ia un model cu higrostat: setezi ținta, de exemplu 45%, și se oprește singur. Nu-l așeza lipit de perete, de mobilă sau de geam, pentru că umezește locul din fața lui.

Aer prea umed: semne și soluții

Umiditatea prea mare se vede repede. Geamurile sunt ude dimineața, pe glaf se strâng picături, camera miroase a închis, rufele se usucă greu, iar la colțurile pereților exteriori sau în spatele mobilei apar pete închise.

De unde vine umezeala într-o casă locuită:

• respirația și transpirația, mai ales noaptea, în dormitoarele mici;
• dușul și baia;
• gătitul fără capac și fără hotă;
• rufele uscate în casă;
• infiltrațiile și igrasia, care țin de construcție și nu de felul în care folosești casa.

Ordinea în care merită să corectezi:

1. Oprește umezeala de la sursă. Pornește hota când gătești și pune capac pe oale. Lasă ventilatorul din baie să meargă încă 15-20 de minute după duș și ține ușa băii închisă cât se evacuează aburul.
2. Aerisește cu geamurile larg deschise, de 2-3 ori pe zi, câte 5-10 minute, ideal pe două laturi ale casei, ca să faci curent. Aerul umed iese repede, iar pereții nu apucă să se răcească.
3. Lasă aerul să circule. Depărtează mobila cu câțiva centimetri de pereții exteriori și nu ține ușile interioare tot timpul închise.
4. Încălzește toate camerele. O cameră rece lângă una caldă ajunge locul unde se condensează umezeala din toată casa.
5. Pune un dezumidificator unde nu ajung măsurile de mai sus: subsol, camera în care usuci rufe, apartament fără ventilație, primele luni după o renovare cu șape și tencuieli proaspete.

Dezumidificatoarele cu compresor lucrează bine în camere încălzite, la temperaturile obișnuite din casă. Într-un subsol neîncălzit sau într-un garaj merg mai bine modelele cu adsorbție (desicant), care nu depind de răcirea aerului. Setează și aici o țintă, de pildă 50%, ca aparatul să nu meargă degeaba.

Dacă mucegaiul a apărut deja, umiditatea mai mică îl oprește din extindere, dar petele trebuie curățate separat. Pașii sunt în articolul despre mucegaiul pe pereți și condens. Când umezeala urcă din fundație sau intră prin pereți, dezumidificatorul doar o ascunde. Cauza se tratează la construcție, ca la igrasie.

Ventilația, pe termen lung

Casele vechi schimbau aerul prin ferestrele care nu închideau etanș. După montarea tâmplăriei termoizolante și după anvelopare, schimbul acesta involuntar dispare, iar umezeala produsă zilnic rămâne înăuntru. De aceea condensul și mucegaiul apar des abia după o renovare.

Variante care nu te lasă dependent doar de deschiderea geamurilor:

• grile higroreglabile pe tocul ferestrelor, care se deschid mai mult când umiditatea crește;
• ventilatoare de extracție în baie și bucătărie, eventual cu senzor de umiditate;
• ventilația mecanică cu recuperare de căldură, care schimbă aerul continuu și păstrează o mare parte din căldură. Cum funcționează găsești în articolul despre recuperatorul de căldură.

Ventilatoarele și sistemele de ventilație se leagă la instalația electrică, așa că montajul îl face un electrician autorizat.

Greșeli frecvente

• Geamul pe rabat toată ziua. Răcește pereții din jurul ferestrei și aduce exact condensul pe care voiai să-l eviți.
• Umidificatorul pornit fără higrometru. Umiditatea poate urca peste 60% fără să observi, iar dormitorul ajunge camera cu cel mai mult condens.
• Rufele uscate în dormitor. Rufele ude, plus respirația din timpul nopții, duc repede umiditatea peste prag.
• Camere lăsate complet neîncălzite. O cameră închisă și rece adună umezeala din restul casei. Ține și acolo o temperatură minimă.
• Mobila lipită de pereții reci. Aerul nu circulă în spatele dulapului, iar mucegaiul apare de obicei acolo primul.
• Aparatul pus în locul reparației. Dezumidificatorul nu oprește o infiltrație, iar umidificatorul nu compensează o casă supraîncălzită.

Pentru o casă obișnuită ajung câteva lucruri: câte un higrometru în camerele principale, aerisire de câteva ori pe zi cu geamurile larg deschise, hota și ventilatorul pornite la fiecare gătit și duș, 20-22 °C în camere și mobila depărtată de pereții exteriori. Umidificatorul sau dezumidificatorul își au rostul abia când măsurătorile arată, zile la rând, că restul nu e de ajuns.